impieta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French empiéter.
Verb
[edit]a impieta (third-person singular present impietează, past participle impietat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of impieta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a impieta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | impietând | ||||||
| past participle | impietat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | impietez | impietezi | impietează | impietăm | impietați | impietează | |
| imperfect | impietam | impietai | impieta | impietam | impietați | impietau | |
| simple perfect | impietai | impietași | impietă | impietarăm | impietarăți | impietară | |
| pluperfect | impietasem | impietaseși | impietase | impietaserăm | impietaserăți | impietaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să impietez | să impietezi | să impieteze | să impietăm | să impietați | să impieteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | impietează | impietați | |||||
| negative | nu impieta | nu impietați | |||||