intabula
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from German intabulieren.
Verb
[edit]a intabula (third-person singular present intabulează, past participle intabulat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of intabula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a intabula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | intabulând | ||||||
| past participle | intabulat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | intabulez | intabulezi | intabulează | intabulăm | intabulați | intabulează | |
| imperfect | intabulam | intabulai | intabula | intabulam | intabulați | intabulau | |
| simple perfect | intabulai | intabulași | intabulă | intabularăm | intabularăți | intabulară | |
| pluperfect | intabulasem | intabulaseși | intabulase | intabulaserăm | intabulaserăți | intabulaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să intabulez | să intabulezi | să intabuleze | să intabulăm | să intabulați | să intabuleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | intabulează | intabulați | |||||
| negative | nu intabula | nu intabulați | |||||