intenționa
See also: intenționă
Romanian
Etymology
Borrowed from French intentionner.
Verb
a intenționa (third-person singular present intenționează, past participle intenționat) 1st conj.
- to intend
Conjugation
conjugation of intenționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a intenționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | intenționând | ||||||
| past participle | intenționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | intenționez | intenționezi | intenționează | intenționăm | intenționați | intenționează | |
| imperfect | intenționam | intenționai | intenționa | intenționam | intenționați | intenționau | |
| simple perfect | intenționai | intenționași | intenționă | intenționarăm | intenționarăți | intenționară | |
| pluperfect | intenționasem | intenționaseși | intenționase | intenționaserăm | intenționaserăți | intenționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să intenționez | să intenționezi | să intenționeze | să intenționăm | să intenționați | să intenționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | intenționează | intenționați | |||||
| negative | nu intenționa | nu intenționați | |||||