intercurent
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French intercurrent.
Adjective
[edit]intercurent m or n (feminine singular intercurentă, masculine plural intercurenți, feminine and neuter plural intercurente)
Declension
[edit]Declension of intercurent
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | intercurent | intercurentă | intercurenți | intercurente | ||
| definite | intercurentul | intercurenta | intercurenții | intercurentele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | intercurent | intercurente | intercurenți | intercurente | ||
| definite | intercurentului | intercurentei | intercurenților | intercurentelor | |||