izbândit

Romanian

Etymology

Past participle of izbândi.

Adjective

izbândit m or n (feminine singular izbândită, masculine plural izbândiți, feminine/neuter plural izbândite)

1. succeeded

Declension

Declension of izbândit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	izbândit		izbândită	izbândiți	izbândite
	definite	izbânditul		izbândita	izbândiții	izbânditele
genitive- dative	indefinite	izbândit		izbândite	izbândiți	izbândite
	definite	izbânditului		izbânditei	izbândiților	izbânditelor

Verb

izbândit (past participle of izbândi)

1. past participle of izbândi

References

• izbândit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN