jumătățit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of jumătăți.
Noun[edit]
jumătățit n (uncountable)
Declension[edit]
declension of jumătățit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) jumătățit | jumătățitul |
| genitive/dative | (unui) jumătățit | jumătățitului |
| vocative | jumătățitule | |
Verb[edit]
jumătățit (past participle of jumătăți)