libitinariu
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Latin libitinarius.
Noun
[edit]libitinariu m (plural libitinari)
Declension
[edit]Declension of libitinariu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) libitinariu | libitinariuul | (niște) libitinari | libitinarii |
genitive/dative | (unui) libitinariu | libitinariuului | (unor) libitinari | libitinarilor |
vocative | libitinariuule | libitinarilor |
References
[edit]- libitinariu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN