mânecuș

Romanian

Etymology

From mâneca +‎ -uș.

Noun

mânecuș n (plural mânecușuri)

1. (obsolete) daybreak

Declension

Declension of mânecuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mânecuș	mânecușul	(niște) mânecușuri	mânecușurile
genitive/dative	(unui) mânecuș	mânecușului	(unor) mânecușuri	mânecușurilor
vocative	mânecușule		mânecușurilor

References

• mânecuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN