menține

See also: mentine

Romanian

Etymology

Borrowed from French maintenir, with conjugation based on ține.

Verb

a menține (third-person singular present menține, past participle menținut) 3rd conj.

1. to maintain, hold out, keep up
2. to abide by

Conjugation

    conjugation of menține (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a menține
gerund			menținând
past participle			menținut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mențin	menții	menține	menținem	mențineți	mențin
	imperfect	mențineam	mențineai	menținea	mențineam	mențineați	mențineau
	simple perfect	menținui	menținuși	menținu	menținurăm	menținurăți	menținură
	pluperfect	menținusem	menținuseși	menținuse	menținuserăm	menținuserăți	menținuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mențin	să menții	să mențină	să menținem	să mențineți	să mențină
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		menține			mențineți
	negative		nu menține			nu mențineți

Related terms

• susține
• ține