mișui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Unknown.
Verb[edit]
a mișui (third-person singular present mișuiește, past participle mișuit) 4th conj.
- to bustle
Conjugation[edit]
conjugation of mișui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mișui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mișuind | ||||||
| past participle | mișuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mișuiesc | mișuiești | mișuiește | mișuim | mișuiți | mișuiesc | |
| imperfect | mișuiam | mișuiai | mișuia | mișuiam | mișuiați | mișuiau | |
| simple perfect | mișuii | mișuiși | mișui | mișuirăm | mișuirăți | mișuiră | |
| pluperfect | mișuisem | mișuiseși | mișuise | mișuiserăm | mișuiserăți | mișuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mișuiesc | să mișuiești | să mișuiască | să mișuim | să mișuiți | să mișuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mișuiește | mișuiți | |||||
| negative | nu mișui | nu mișuiți | |||||