milostivnic
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic милостивьнъ (milostivĭnŭ).
Noun
[edit]milostivnic m (plural milostivnici)
Declension
[edit]Declension of milostivnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) milostivnic | milostivnicul | (niște) milostivnici | milostivnicii |
genitive/dative | (unui) milostivnic | milostivnicului | (unor) milostivnici | milostivnicilor |
vocative | milostivnicule | milostivnicilor |
References
[edit]- milostivnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN