milui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic миловати (milovati), from Proto-Slavic *milovati, from *milъ (“nice, gentle”).
Verb[edit]
a milui (third-person singular present miluiește, past participle miluit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of milui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a milui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | miluind | ||||||
| past participle | miluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | miluiesc | miluiești | miluiește | miluim | miluiți | miluiesc | |
| imperfect | miluiam | miluiai | miluia | miluiam | miluiați | miluiau | |
| simple perfect | miluii | miluiși | milui | miluirăm | miluirăți | miluiră | |
| pluperfect | miluisem | miluiseși | miluise | miluiserăm | miluiserăți | miluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să miluiesc | să miluiești | să miluiască | să miluim | să miluiți | să miluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | miluiește | miluiți | |||||
| negative | nu milui | nu miluiți | |||||