miresmit

Romanian

Adjective

miresmit m or n (feminine singular miresmită, masculine plural miresmiți, feminine and neuter plural miresmite)

1. Obsolete form of miresmat.

Declension

Declension of miresmit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	miresmit		miresmită	miresmiți	miresmite
	definite	miresmitul		miresmita	miresmiții	miresmitele
genitive/ dative	indefinite	miresmit		miresmite	miresmiți	miresmite
	definite	miresmitului		miresmitei	miresmiților	miresmitelor

References

• miresmit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN