mucigăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a mucigăi (third-person singular present mucigăiește, past participle mucigăit) 4th conj.
- Alternative form of mucegăi
Conjugation[edit]
conjugation of mucigăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mucigăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mucigăind | ||||||
| past participle | mucigăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mucigăiesc | mucigăiești | mucigăiește | mucigăim | mucigăiți | mucigăiesc | |
| imperfect | mucigăiam | mucigăiai | mucigăia | mucigăiam | mucigăiați | mucigăiau | |
| simple perfect | mucigăii | mucigăiși | mucigăi | mucigăirăm | mucigăirăți | mucigăiră | |
| pluperfect | mucigăisem | mucigăiseși | mucigăise | mucigăiserăm | mucigăiserăți | mucigăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mucigăiesc | să mucigăiești | să mucigăiască | să mucigăim | să mucigăiți | să mucigăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mucigăiește | mucigăiți | |||||
| negative | nu mucigăi | nu mucigăiți | |||||