oști
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology 1[edit]
Noun[edit]
oști n pl
Etymology 2[edit]
From oaste.
Verb[edit]
a oști (third-person singular present oștește, past participle oștit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of oști (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a oști | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oștind | ||||||
| past participle | oștit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oștesc | oștești | oștește | oștim | oștiți | oștesc | |
| imperfect | oșteam | oșteai | oștea | oșteam | oșteați | oșteau | |
| simple perfect | oștii | oștiși | oști | oștirăm | oștirăți | oștiră | |
| pluperfect | oștisem | oștiseși | oștise | oștiserăm | oștiserăți | oștiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oștesc | să oștești | să oștească | să oștim | să oștiți | să oștească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oștește | oștiți | |||||
| negative | nu oști | nu oștiți | |||||