obține
See also: obtine
Romanian
Etymology
Borrowed from French obtenir, Latin obtineō, with conjugation based on ține.
Verb
a obține (third-person singular present obține, past participle obținut) 3rd conj.
- to obtain
Conjugation
conjugation of obține (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a obține | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obținând | ||||||
| past participle | obținut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obțin | obții | obține | obținem | obțineți | obțin | |
| imperfect | obțineam | obțineai | obținea | obțineam | obțineați | obțineau | |
| simple perfect | obținui | obținuși | obținu | obținurăm | obținurăți | obținură | |
| pluperfect | obținusem | obținuseși | obținuse | obținuserăm | obținuserăți | obținuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obțin | să obții | să obțină | să obținem | să obțineți | să obțină | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obține | obțineți | |||||
| negative | nu obține | nu obțineți | |||||