obicinui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a obicinui (third-person singular present obicinuiește, past participle obicinuit) 4th conj.
- Alternative form of obișnui
Conjugation[edit]
conjugation of obicinui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obicinui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obicinuind | ||||||
| past participle | obicinuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obicinuiesc | obicinuiești | obicinuiește | obicinuim | obicinuiți | obicinuiesc | |
| imperfect | obicinuiam | obicinuiai | obicinuia | obicinuiam | obicinuiați | obicinuiau | |
| simple perfect | obicinuii | obicinuiși | obicinui | obicinuirăm | obicinuirăți | obicinuiră | |
| pluperfect | obicinuisem | obicinuiseși | obicinuise | obicinuiserăm | obicinuiserăți | obicinuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obicinuiesc | să obicinuiești | să obicinuiască | să obicinuim | să obicinuiți | să obicinuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obicinuiește | obicinuiți | |||||
| negative | nu obicinui | nu obicinuiți | |||||