obliterant
See also: oblitérant
Catalan
[edit]Verb
[edit]obliterant
Latin
[edit]Pronunciation
[edit]- (Classical Latin) IPA(key): [ɔbˈlɪ.tɛ.rant]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [obˈliː.te.rant]
Verb
[edit]obliterant
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French oblitérant.
Adjective
[edit]obliterant m or n (feminine singular obliterantă, masculine plural obliteranți, feminine/neuter plural obliterante)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | obliterant | obliterantă | obliteranți | obliterante | ||
| definite | obliterantul | obliteranta | obliteranții | obliterantele | |||
| genitive- dative |
indefinite | obliterant | obliterante | obliteranți | obliterante | ||
| definite | obliterantului | obliterantei | obliteranților | obliterantelor | |||