obloni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From oblon.
Verb[edit]
a obloni (third-person singular present oblonește, past participle oblonit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of obloni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obloni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oblonind | ||||||
| past participle | oblonit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oblonesc | oblonești | oblonește | oblonim | obloniți | oblonesc | |
| imperfect | obloneam | obloneai | oblonea | obloneam | obloneați | obloneau | |
| simple perfect | oblonii | obloniși | obloni | oblonirăm | oblonirăți | obloniră | |
| pluperfect | oblonisem | obloniseși | oblonise | obloniserăm | obloniserăți | obloniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oblonesc | să oblonești | să oblonească | să oblonim | să obloniți | să oblonească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oblonește | obloniți | |||||
| negative | nu obloni | nu obloniți | |||||