obscura

Catalan

Adjective

obscura

1. feminine singular of obscur

Latin

Etymology

Inflected form of obscūrus (“shadowy, indistinct”).

Pronunciation

• obscūra:
  • (Classical Latin) IPA^(key): [ɔpˈskuː.ra]
  • (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): [obˈskuː.ra]
• obscūrā:
  • (Classical Latin) IPA^(key): [ɔpˈskuː.raː]
  • (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): [obˈskuː.ra]

Adjective

obscūra

1. inflection of obscūrus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

obscūrā

1. ablative feminine singular of obscūrus

Portuguese

Adjective

obscura

1. feminine singular of obscuro

Romanian

Etymology

Borrowed from French obscur.

Verb

a obscura (third-person singular present obscurează, past participle obscurat) 1st conjugation

1. to obscure

Conjugation

    conjugation of obscura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a obscura
gerund			obscurând
past participle			obscurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obscurez	obscurezi	obscurează	obscurăm	obscurați	obscurează
	imperfect	obscuram	obscurai	obscura	obscuram	obscurați	obscurau
	simple perfect	obscurai	obscurași	obscură	obscurarăm	obscurarăți	obscurară
	pluperfect	obscurasem	obscuraseși	obscurase	obscuraserăm	obscuraserăți	obscuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obscurez	să obscurezi	să obscureze	să obscurăm	să obscurați	să obscureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obscurează			obscurați
	negative		nu obscura			nu obscurați

Spanish

Adjective

obscura f

1. feminine singular of obscuro