oficia
Jump to navigation
Jump to search
See also: oficiá
Portuguese[edit]
Verb[edit]
oficia
- inflection of oficiar:
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French officier.
Verb[edit]
a oficia (third-person singular present oficiează, past participle oficiat) 1st conj.
- to officiate
Conjugation[edit]
conjugation of oficia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a oficia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oficiind | ||||||
| past participle | oficiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oficiez | oficiezi | oficiază | oficiem | oficiați | oficiază | |
| imperfect | oficiam | oficiai | oficia | oficiam | oficiați | oficiau | |
| simple perfect | oficiai | oficiași | oficie | oficiarăm | oficiarăți | oficiară | |
| pluperfect | oficiasem | oficiaseși | oficiase | oficiaserăm | oficiaserăți | oficiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oficiez | să oficiezi | să oficieze | să oficiem | să oficiați | să oficieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oficiază | oficiați | |||||
| negative | nu oficia | nu oficiați | |||||
Spanish[edit]
Verb[edit]
oficia
- inflection of oficiar: