orăcăit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of orăcăi.
Noun[edit]
orăcăit n (plural orăcăituri)
Declension[edit]
Declension of orăcăit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) orăcăit | orăcăitul | (niște) orăcăituri | orăcăiturile |
| genitive/dative | (unui) orăcăit | orăcăitului | (unor) orăcăituri | orăcăiturilor |
| vocative | orăcăitule | orăcăiturilor | ||
Verb[edit]
orăcăit (past participle of orăcăi)
- past participle of orăcăi