oreion
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French oreillons.
Noun[edit]
oreion n (plural oreioane)
Declension[edit]
Declension of oreion
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oreion | oreionul | (niște) oreioane | oreioanele |
genitive/dative | (unui) oreion | oreionului | (unor) oreioane | oreioanelor |
vocative | oreionule | oreioanelor |