orândui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic оурѧдити (uręditi), from рѧдъ (rędŭ), from Proto-Slavic *rędъ (“row”).
Verb
[edit]a orândui (third-person singular present orânduiește, past participle orânduit) 4th conj.
- to establish
Conjugation
[edit] conjugation of orândui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a orândui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | orânduind | ||||||
| past participle | orânduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | orânduiesc | orânduiești | orânduiește | orânduim | orânduiți | orânduiesc | |
| imperfect | orânduiam | orânduiai | orânduia | orânduiam | orânduiați | orânduiau | |
| simple perfect | orânduii | orânduiși | orândui | orânduirăm | orânduirăți | orânduiră | |
| pluperfect | orânduisem | orânduiseși | orânduise | orânduiserăm | orânduiserăți | orânduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să orânduiesc | să orânduiești | să orânduiască | să orânduim | să orânduiți | să orânduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | orânduiește | orânduiți | |||||
| negative | nu orândui | nu orânduiți | |||||