ostoi

Polish

Pronunciation

• IPA^(key): /ɔˈstɔ.i/
• Rhymes: -ɔi
• Syllabification: o‧sto‧i

Noun

ostoi f

1. inflection of ostoja:
   1. genitive/dative/locative singular
   2. genitive plural

Verb

ostoi

1. third-person singular future of ostać

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic оустоꙗти (ustojati).

Verb

a ostoi (third-person singular present ostoește, past participle ostoit) 4th conj.

1. to soothe
2. to stop

Conjugation

    conjugation of ostoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ostoi
gerund			ostoind
past participle			ostoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ostoiesc	ostoiești	ostoiește	ostoim	ostoiți	ostoiesc
	imperfect	ostoiam	ostoiai	ostoia	ostoiam	ostoiați	ostoiau
	simple perfect	ostoii	ostoiși	ostoi	ostoirăm	ostoirăți	ostoiră
	pluperfect	ostoisem	ostoiseși	ostoise	ostoiserăm	ostoiserăți	ostoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ostoiesc	să ostoiești	să ostoiască	să ostoim	să ostoiți	să ostoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ostoiește			ostoiți
	negative		nu ostoi			nu ostoiți