pițigăia
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Back-formation from pițigăiat.
Verb[edit]
a pițigăia (third-person singular present pițigăiază, past participle pițigăiat) 1st conj.
- to speak in a high-pitched voice
Conjugation[edit]
conjugation of pițigăia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a pițigăia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pițigăind | ||||||
| past participle | pițigăiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pițigăiez | pițigăiezi | pițigăiază | pițigăiem | pițigăiați | pițigăiază | |
| imperfect | pițigăiam | pițigăiai | pițigăia | pițigăiam | pițigăiați | pițigăiau | |
| simple perfect | pițigăiai | pițigăiași | pițigăie | pițigăiarăm | pițigăiarăți | pițigăiară | |
| pluperfect | pițigăiasem | pițigăiaseși | pițigăiase | pițigăiaserăm | pițigăiaserăți | pițigăiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pițigăiez | să pițigăiezi | să pițigăieze | să pițigăiem | să pițigăiați | să pițigăieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pițigăiază | pițigăiați | |||||
| negative | nu pițigăia | nu pițigăiați | |||||