plăsa
Romanian
Etymology
Probably from Vulgar Latin *plausāre, from plausus.
Verb
a plăsa (third-person singular present plăsează, past participle plăsat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of plăsa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a plăsa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | plăsând | ||||||
| past participle | plăsat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | plăsez | plăsezi | plăsează | plăsăm | plăsați | plăsează | |
| imperfect | plăsam | plăsai | plăsa | plăsam | plăsați | plăsau | |
| simple perfect | plăsai | plăsași | plăsă | plăsarăm | plăsarăți | plăsară | |
| pluperfect | plăsasem | plăsaseși | plăsase | plăsaserăm | plăsaserăți | plăsaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să plăsez | să plăsezi | să plăseze | să plăsăm | să plăsați | să plăseze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | plăsează | plăsați | |||||
| negative | nu plăsa | nu plăsați | |||||