plenipotențiar
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French plénipotentiaire.
Noun[edit]
plenipotențiar m (plural plenipotențiari)
Declension[edit]
Declension of plenipotențiar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) plenipotențiar | plenipotențiarul | (niște) plenipotențiari | plenipotențiarii |
| genitive/dative | (unui) plenipotențiar | plenipotențiarului | (unor) plenipotențiari | plenipotențiarilor |
| vocative | plenipotențiarule | plenipotențiarilor | ||