plenui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a plenui (third-person singular present plenuiește, past participle plenuit) 4th conj.
- to plunder
Conjugation[edit]
conjugation of plenui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a plenui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | plenuind | ||||||
| past participle | plenuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | plenuiesc | plenuiești | plenuiește | plenuim | plenuiți | plenuiesc | |
| imperfect | plenuiam | plenuiai | plenuia | plenuiam | plenuiați | plenuiau | |
| simple perfect | plenuii | plenuiși | plenui | plenuirăm | plenuirăți | plenuiră | |
| pluperfect | plenuisem | plenuiseși | plenuise | plenuiserăm | plenuiserăți | plenuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să plenuiesc | să plenuiești | să plenuiască | să plenuim | să plenuiți | să plenuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | plenuiește | plenuiți | |||||
| negative | nu plenui | nu plenuiți | |||||