ploconi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic поклонити (pokloniti), from Proto-Slavic *pokloniti (“to bow”), from *poklonъ (“bow”), from *klonъ.
Verb[edit]
a ploconi (third-person singular present ploconește, past participle ploconit) 4th conj.
- to bow
Conjugation[edit]
conjugation of ploconi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ploconi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ploconind | ||||||
| past participle | ploconit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ploconesc | ploconești | ploconește | ploconim | ploconiți | ploconesc | |
| imperfect | ploconeam | ploconeai | ploconea | ploconeam | ploconeați | ploconeau | |
| simple perfect | ploconii | ploconiși | ploconi | ploconirăm | ploconirăți | ploconiră | |
| pluperfect | ploconisem | ploconiseși | ploconise | ploconiserăm | ploconiserăți | ploconiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ploconesc | să ploconești | să ploconească | să ploconim | să ploconiți | să ploconească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ploconește | ploconiți | |||||
| negative | nu ploconi | nu ploconiți | |||||