pregeta

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *prigitāre, from Late Latin pīgritārī, present active infinitive of pīgritor, from Latin pīgrō. Less likely from a root *prae-agitāre < prae + agitāre.

Pronunciation

• IPA^(key): /pre.d͡ʒeˈta/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: pre‧ge‧ta

Verb

a pregeta (third-person singular present pregetă, past participle pregetat) 1st conj.

1. (intransitive, now literary, chiefly in the negative) to waver, hesitate

   Synonyms: ezita, (mostly informal) se codi, (literary) șovăi

2. (intransitive, uncommon) to cease

   Synonyms: înceta, termina

   • 1902, “Societatea istorică română”, in Revista pentru istorie, archeologie și filologie [Magazine for history, archaeology and philology], Bucharest, page 5:

     […] Societatea istorică română nu va pregeta nicĭ odată a urmări, în cercetările vecinilor ca și în studiile învĕțaților din țĕrĭ depărtate, tot ce se va scrie despre trecutul ca și despre presintele neamuluĭ românesc.

     […] the Romanian historical society will never cease to follow, in the research of our neighbours as well as in the studies of the learned from distant countries, everything that will be written about the past as well as the present of the Romanian people.

   • 1937 February 15, George Lesnea, “Beție [Intoxication]”, in Însemnări ieșene‎^[1], volume 3, number 4, Iași, translation of original by Sergei Yesenin, page 3:

     Albastra dormitare-a tinii
     Să mi-o răsfeți voi pregeta.

     The bluish slumber of the dirt
     For me will you caress no more.

   • 1942, Gheorghe Tudoranu, “Pățania lui Vasilică [Vasilică’s mishap]”, in Cetatea Moldovei, number 6, page 297:

     Hăituiala nu pregeta nici ziua, nici noaptea.

     The hounding around would cease neither in the daylight nor at night.

3. (transitive, obsolete) to spare oneself an effort

Conjugation

    conjugation of pregeta (first conjugation, no infix)

infinitive			a pregeta
gerund			pregetând
past participle			pregetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	preget	pregeți	pregetă	pregetăm	pregetați	pregetă
	imperfect	pregetam	pregetai	pregeta	pregetam	pregetați	pregetau
	simple perfect	pregetai	pregetași	pregetă	pregetarăm	pregetarăți	pregetară
	pluperfect	pregetasem	pregetaseși	pregetase	pregetaserăm	pregetaserăți	pregetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să preget	să pregeți	să pregete	să pregetăm	să pregetați	să pregete
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pregetă			pregetați
	negative		nu pregeta			nu pregetați

References

• pregeta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)