prepus
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From prepune.
Adjective[edit]
prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine and neuter plural prepuse)
Declension[edit]
Declension of prepus
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | prepus | prepusă | prepuși | prepuse | ||
definite | prepusul | prepusa | prepușii | prepusele | |||
genitive/ dative |
indefinite | prepus | prepuse | prepuși | prepuse | ||
definite | prepusului | prepusei | prepușilor | prepuselor |
Noun[edit]
prepus m (plural prepuși)
Declension[edit]
Declension of prepus
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) prepus | prepusul | (niște) prepuși | prepușii |
genitive/dative | (unui) prepus | prepusului | (unor) prepuși | prepușilor |
vocative | prepusule | prepușilor |