pritoci
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Bulgarian преточа (pretoča) or Serbo-Croatian pretočiti.
Verb
[edit]a pritoci (third-person singular present pritocește, past participle pritocit) 4th conj.
- to transfuse
Conjugation
[edit] conjugation of pritoci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pritoci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pritocind | ||||||
| past participle | pritocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pritocesc | pritocești | pritocește | pritocim | pritociți | pritocesc | |
| imperfect | pritoceam | pritoceai | pritocea | pritoceam | pritoceați | pritoceau | |
| simple perfect | pritocii | pritociși | pritoci | pritocirăm | pritocirăți | pritociră | |
| pluperfect | pritocisem | pritociseși | pritocise | pritociserăm | pritociserăți | pritociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pritocesc | să pritocești | să pritocească | să pritocim | să pritociți | să pritocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pritocește | pritociți | |||||
| negative | nu pritoci | nu pritociți | |||||