prociti
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Russian прочитать (pročitatʹ).
Verb
[edit]a prociti (third-person singular present procitește, past participle procitit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of prociti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a prociti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | procitind | ||||||
| past participle | procitit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | procitesc | procitești | procitește | procitim | procitiți | procitesc | |
| imperfect | prociteam | prociteai | procitea | prociteam | prociteați | prociteau | |
| simple perfect | procitii | procitiși | prociti | procitirăm | procitirăți | procitiră | |
| pluperfect | procitisem | procitiseși | procitise | procitiserăm | procitiserăți | procitiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să procitesc | să procitești | să procitească | să procitim | să procitiți | să procitească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | procitește | procitiți | |||||
| negative | nu prociti | nu procitiți | |||||