pumnui

Romanian

Etymology

From pumn +‎ -ui.

Verb

a pumnui (third-person singular present pumnuiește, past participle pumnuit) 4th conj.

1. to hit with the fist

Conjugation

    conjugation of pumnui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pumnui
gerund			pumnuind
past participle			pumnuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pumnuiesc	pumnuiești	pumnuiește	pumnuim	pumnuiți	pumnuiesc
	imperfect	pumnuiam	pumnuiai	pumnuia	pumnuiam	pumnuiați	pumnuiau
	simple perfect	pumnuii	pumnuiși	pumnui	pumnuirăm	pumnuirăți	pumnuiră
	pluperfect	pumnuisem	pumnuiseși	pumnuise	pumnuiserăm	pumnuiserăți	pumnuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pumnuiesc	să pumnuiești	să pumnuiască	să pumnuim	să pumnuiți	să pumnuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pumnuiește			pumnuiți
	negative		nu pumnui			nu pumnuiți

References

• pumnui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN