puncționa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French ponctionner.
Verb
[edit]a puncționa (third-person singular present puncționează, past participle puncționat) 1st conj.
- to puncture
Conjugation
[edit] conjugation of puncționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a puncționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | puncționând | ||||||
| past participle | puncționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | puncționez | puncționezi | puncționează | puncționăm | puncționați | puncționează | |
| imperfect | puncționam | puncționai | puncționa | puncționam | puncționați | puncționau | |
| simple perfect | puncționai | puncționași | puncționă | puncționarăm | puncționarăți | puncționară | |
| pluperfect | puncționasem | puncționaseși | puncționase | puncționaserăm | puncționaserăți | puncționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să puncționez | să puncționezi | să puncționeze | să puncționăm | să puncționați | să puncționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | puncționează | puncționați | |||||
| negative | nu puncționa | nu puncționați | |||||