rătuti
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a rătuti (third-person singular present rătutește, past participle rătutit) 4th conj.
- to go crazy
Conjugation
[edit] conjugation of rătuti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rătuti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rătutind | ||||||
| past participle | rătutit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rătutesc | rătutești | rătutește | rătutim | rătutiți | rătutesc | |
| imperfect | rătuteam | rătuteai | rătutea | rătuteam | rătuteați | rătuteau | |
| simple perfect | rătutii | rătutiși | rătuti | rătutirăm | rătutirăți | rătutiră | |
| pluperfect | rătutisem | rătutiseși | rătutise | rătutiserăm | rătutiserăți | rătutiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rătutesc | să rătutești | să rătutească | să rătutim | să rătutiți | să rătutească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rătutește | rătutiți | |||||
| negative | nu rătuti | nu rătutiți | |||||