reîmpădurit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of reîmpăduri.
Adjective[edit]
reîmpădurit m or n (feminine singular reîmpădurită, masculine plural reîmpăduriți, feminine and neuter plural reîmpădurite)
Declension[edit]
Declension of reîmpădurit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | reîmpădurit | reîmpădurită | reîmpăduriți | reîmpădurite | ||
| definite | reîmpăduritul | reîmpădurita | reîmpăduriții | reîmpăduritele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | reîmpădurit | reîmpădurite | reîmpăduriți | reîmpădurite | ||
| definite | reîmpăduritului | reîmpăduritei | reîmpăduriților | reîmpăduritelor | |||
Verb[edit]
reîmpădurit (past participle of reîmpăduri)
References[edit]
- reîmpădurit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN