realța

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian rialzare.

Verb

a realța (third-person singular present realță, past participle realțat) 1st conj.

1. (obsolete) to raise again, to reraise

Conjugation

    conjugation of realța (first conjugation, no infix)

infinitive			a realța
gerund			realțând
past participle			realțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	realț	realți	realță	realțăm	realțați	realță
	imperfect	realțam	realțai	realța	realțam	realțați	realțau
	simple perfect	realțai	realțași	realță	realțarăm	realțarăți	realțară
	pluperfect	realțasem	realțaseși	realțase	realțaserăm	realțaserăți	realțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să realț	să realți	să realțe	să realțăm	să realțați	să realțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		realță			realțați
	negative		nu realța			nu realțați

References

• realța in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN