rebutat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of rebuta.
Adjective[edit]
rebutat m or n (feminine singular rebutată, masculine plural rebutați, feminine and neuter plural rebutate)
- rejected (of a product)
Declension[edit]
Declension of rebutat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | rebutat | rebutată | rebutați | rebutate | ||
| definite | rebutatul | rebutata | rebutații | rebutatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | rebutat | rebutate | rebutați | rebutate | ||
| definite | rebutatului | rebutatei | rebutaților | rebutatelor | |||
Verb[edit]
rebutat (past participle of rebuta)
- past participle of rebuta