rechiziționa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French réquisitionner.
Verb
[edit]a rechiziționa (third-person singular present rechiziționează, past participle rechiziționat) 1st conj.
- to requisition
Conjugation
[edit] conjugation of rechiziționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a rechiziționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rechiziționând | ||||||
| past participle | rechiziționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rechiziționez | rechiziționezi | rechiziționează | rechiziționăm | rechiziționați | rechiziționează | |
| imperfect | rechiziționam | rechiziționai | rechiziționa | rechiziționam | rechiziționați | rechiziționau | |
| simple perfect | rechiziționai | rechiziționași | rechiziționă | rechiziționarăm | rechiziționarăți | rechiziționară | |
| pluperfect | rechiziționasem | rechiziționaseși | rechiziționase | rechiziționaserăm | rechiziționaserăți | rechiziționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rechiziționez | să rechiziționezi | să rechiziționeze | să rechiziționăm | să rechiziționați | să rechiziționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rechiziționează | rechiziționați | |||||
| negative | nu rechiziționa | nu rechiziționați | |||||