recurba
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French recourber.
Verb[edit]
a recurba (third-person singular present recurbează, past participle recurbat) 1st conj.
- (transitive) to bend (back), curl
Conjugation[edit]
conjugation of recurba (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a recurba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recurbând | ||||||
| past participle | recurbat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recurbez | recurbezi | recurbează | recurbăm | recurbați | recurbează | |
| imperfect | recurbam | recurbai | recurba | recurbam | recurbați | recurbau | |
| simple perfect | recurbai | recurbași | recurbă | recurbarăm | recurbarăți | recurbară | |
| pluperfect | recurbasem | recurbaseși | recurbase | recurbaserăm | recurbaserăți | recurbaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recurbez | să recurbezi | să recurbeze | să recurbăm | să recurbați | să recurbeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recurbează | recurbați | |||||
| negative | nu recurba | nu recurbați | |||||