recăsătorire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From recăsători + -re.
Noun
[edit]recăsătorire f (plural recăsătoriri)
Declension
[edit]Declension of recăsătorire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) recăsătorire | recăsătorirea | (niște) recăsătoriri | recăsătoririle |
| genitive/dative | (unei) recăsătoriri | recăsătoririi | (unor) recăsătoriri | recăsătoririlor |
| vocative | recăsătorire, recăsătorireo | recăsătoririlor | ||