resimțământ

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From resimți +‎ -ământ.

Noun[edit]

resimțământ n (plural resimțăminte)

  1. resentment

Declension[edit]

Declension of resimțământ
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) resimțământ resimțământul (niște) resimțăminte resimțămintele
genitive/dative (unui) resimțământ resimțământului (unor) resimțăminte resimțămintelor
vocative resimțământule resimțămintelor
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=resimțământ&oldid=70343442"