respinge
Jump to navigation
Jump to search
Italian[edit]
Verb[edit]
respinge
Anagrams[edit]
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Probably borrowed from Italian respingere (18th cent), or possibly formed from răs- + (îm)pinge.
Pronunciation[edit]
Verb[edit]
a respinge (third-person singular present respinge, past participle respins) 3rd conj.
Conjugation[edit]
conjugation of respinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a respinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | respingând | ||||||
| past participle | respins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | resping | respingi | respinge | respingem | respingeți | resping | |
| imperfect | respingeam | respingeai | respingea | respingeam | respingeați | respingeau | |
| simple perfect | respinsei | respinseși | respinse | respinserăm | respinserăți | respinseră | |
| pluperfect | respinsesem | respinseseși | respinsese | respinseserăm | respinseserăți | respinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să resping | să respingi | să respingă | să respingem | să respingeți | să respingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | respinge | respingeți | |||||
| negative | nu respinge | nu respingeți | |||||