retiv

Romanian

Etymology

Borrowed from French rétif.

Adjective

retiv m or n (feminine singular retivă, masculine plural retivi, feminine and neuter plural retive)

1. restive; rebellious

Declension

Declension of retiv

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	retiv		retivă	retivi	retive
	definite	retivul		retiva	retivii	retivele
genitive/ dative	indefinite	retiv		retive	retivi	retive
	definite	retivului		retivei	retivilor	retivelor

References

• retiv in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN