ronțăi
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From ronț + -ăi, of onomatopoetic origin.
Verb
[edit]a ronțăi (third-person singular present ronțăie, past participle ronțăit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of ronțăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a ronțăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ronțăind | ||||||
| past participle | ronțăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ronțăi | ronțăi | ronțăie | ronțăim | ronțăiți | ronțăie | |
| imperfect | ronțăiam | ronțăiai | ronțăia | ronțăiam | ronțăiați | ronțăiau | |
| simple perfect | ronțăii | ronțăiși | ronțăi | ronțăirăm | ronțăirăți | ronțăiră | |
| pluperfect | ronțăisem | ronțăiseși | ronțăise | ronțăiserăm | ronțăiserăți | ronțăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ronțăi | să ronțăi | să ronțăie | să ronțăim | să ronțăiți | să ronțăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ronțăie | ronțăiți | |||||
| negative | nu ronțăi | nu ronțăiți | |||||