rușinăciune

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From rușina +‎ -ciune.

Noun[edit]

rușinăciune f (plural rușinăciuni)

  1. abashment

Declension[edit]

Declension of rușinăciune
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) rușinăciune rușinăciunea (niște) rușinăciuni rușinăciunile
genitive/dative (unei) rușinăciuni rușinăciunii (unor) rușinăciuni rușinăciunilor
vocative rușinăciune, rușinăciuneo rușinăciunilor

References[edit]

  • rușinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=rușinăciune&oldid=71281040"