rușina
Romanian
Etymology
Either from rușine or from the verb roși + -ina (formed analogously to clăti, clătina).
Verb
a rușina (third-person singular present rușinează, past participle rușinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of rușina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a rușina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rușinând | ||||||
| past participle | rușinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rușinez | rușinezi | rușinează | rușinăm | rușinați | rușinează | |
| imperfect | rușinam | rușinai | rușina | rușinam | rușinați | rușinau | |
| simple perfect | rușinai | rușinași | rușină | rușinarăm | rușinarăți | rușinară | |
| pluperfect | rușinasem | rușinaseși | rușinase | rușinaserăm | rușinaserăți | rușinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rușinez | să rușinezi | să rușineze | să rușinăm | să rușinați | să rușineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rușinează | rușinați | |||||
| negative | nu rușina | nu rușinați | |||||