ruptos

Latin

Participle

ruptōs

1. accusative masculine plural of ruptus

Romanian

Etymology

From rupt +‎ -os.

Adjective

ruptos m or n (feminine singular ruptoasă, masculine plural ruptoși, feminine and neuter plural ruptoase)

1. ragged

Declension

Declension of ruptos

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	ruptos		ruptoasă		ruptoși	ruptoase
	definite	ruptosul		ruptoasa		ruptoșii	ruptoasele
genitive- dative	indefinite	ruptos		ruptoase		ruptoși	ruptoase
	definite	ruptosului		ruptoasei		ruptoșilor	ruptoaselor

References

• ruptos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN